Povestea mea Erasmus a început la finele lunii februarie. Din momentul în care am fost înștiințată despre proiectul YoungstEUrs am simțit că trebuie să particip la selecții, ceea ce a fost nou pentru mine, deoarece nu am mai luat o astfel de inițiativă până atunci, preferând să nu ies din zona mea de confort.
Proiectul are ca scop înțelegerea mediului economic din țările partenere și dezvoltarea competențelor sociale ale elevilor prin implicarea acestora în activități de cercetare pe teren a unor centre de interes economic, analiza și identificarea aspectelor multiculturale care îi ghidează pe manageri în deciziile de vânzare. Tema întâlnirii din Marea Britanie a fost „shopping„
Din clipa în care am fost aleasă, la sfârșitul lunii februarie, până în ziua plecării am fost foarte gânditoare cu privire la modul în care am să mă descurc de un singură în Manchester, însă în timp ce ne îndreptăm spre aeroport am început să realizez că dacă mă aflăm în acel microbuz și urmă să iau acel avion, spre acea destinație, însemna că pot face orice și că totul o să fie bine.
Îmi place foarte mult să observ fiecare detaliu și așa că încă din avion am observat cât de frumos se vede pământul englez și de abia așteptam ca însoțitoarea de zbor să anunțe aterizarea. Îmi făceam mii de scenarii cu mine plimbându-mă prin oraș și întrând în magazinele ce se regăseau la fiecare pas. Era genul ăla de senzație pe care așteptarea unui film bun ți-o oferă.
Ajungând cu o zi mai devreme decât colegii noștri din tările partenere (Italia, Germania, Franța și Portugalia) ne-am gândit să facem un tur de recunoaștere, în avampremieră. Așa că, împreună cu cei patru colegi din România am decis să vizităm centrul comercial din apropierea hotelului, Arndale. Intrând acolo, am fost fascinată nu doar de simțul estetic de care englezii dau dovadă în modul în care organizează spațiul sau aranjează mărfurile, ci mai ales în modul prietenos cu care abordează fiecare client și în care încearcă să satisfacă nevoile acestuia. A fost o zi reușită. Nici nu bănuiam că următoarele zile aveau să fie mult mai frumoase.
Ziua de joi a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult. Am început cu o vizită de familiarizare la magazinul de suveniruri al stadionului echipei Manchester City, după care am început turul ghidat, cu un video de prezentare a istoriei echipei și stadionului. Pe parcursul turului am fost purtați, ca într-o călătorie, de la locul de intrare a echipei pe stadion, la vestiarele jucătorilor, sala de antrenament sau vestiarele adversarilor. Am pășit apoi pe teren și emoția m-a copleșit și mi s-a făcut pielea de găină. Bineînțeles, aventura s-a terminat în sala unde se țin conferințele de presă și, mare ne-a fost mirarea să îl întâlnim „virtual„ chiar pe antrenorul celebrei echipe. Într-o asemenea companie nu te poți simți decât minunat. Și, dacă vă întrebați cum anume și-a făcut timp managerul să ne întâlnească, ei bine, răspunsul stă în tehnologie, care este folosită de personalul englez pentru crea o experiență îmbunătățită care să merite „toți banii„ (întrucât, prin intermediul unui software special, imaginea antrenorului Pep Guardiola completa imaginea reflectată a celor ce stăteau la masa presei). A fost fantastic!
După vizita la stadion ne-am îndreptat spre un alt centru comercial, de această dată, de un calibru superior (și ca prețuri și ca prezentare). E vorba de Trafford Centre unde, timp de patru ore am cercetat îndeaproape modul în care se face comerțul de calitate. Un centru comercial imens, care combina într-un mod original brandurile de firmă cu cele obișnuite și a cărui arhitectură concura cu ușurință la categoria „colosal„. Aici am avut pentru prima dată o experiență „Self checkout„. Fiind prima dată în poziția de a-mi scana singură cumpărăturile, am cerut ajutorul unui angajat și ceea ce a urmat m-a lăsat cu gura căscată. Angajatul era chiar român. Am avut, astfel, norocul, să obțin insights relevante pentru proiectul nostru și asta avea să îmi ofere un avantaj…competitiv față de colegii mei. M-am bucurat, în același timp, să întâlnesc români împliniți și fericiți.
Ziua de joi s-a încheiat cu un joc de minigolf (sau, un fel de Eurovision – varianta golf cum l-a numit, cu umor, coordonatoarea din Anglia). Rezultul pe care l-am obținut m-a surprins și pe mine (pentru că nu mai jucasem niciodată așa ceva), contribuind astfel la un scor bun pentru echipa din România. E drept că nu am fost câștigători, echipa Germaniei fiind mai puternică, dar simplul fapt că ne-am antrenat spiritul competitiv a fost de un mare succes. În plus, am învățat că cel mai important lucru este să ai încredere și să încerci lucruri noi. Chiar dacă ai impresia că nu te vei descurca, există întotdeauna posibilitatea să te înșeli. În urma activității am devenit o persoană mai sigură pe mine și motivată să încerc orice.
În ultima zi ne-am primit certificatele și am sărbătorit încheierea proiectului cu o petrecere. Privind în urmă mă bucur foarte mult că am avut curajul de a merge în proiect și de a-mi face noi prieteni. Sentimentul că pot merge într-o țară străină și că am prieteni acolo este extraordinar și acesta este motivul pentru care îmi doresc să particip și în viitoarele proiecte Erasmus+.
La plecare, mi-am îmbrățișat noii prieteni, iar în loc de adio, ne-am spus „Pe curând!”